Cand eram mica cel mai bine ma simteam scotocind in dulapul mamei. Mama avea rochii elegante, pantofi cu toc si materiale necroite inca. Ma rasfatam jucandu-ma cu esarfele mamei, ma simteam ca o printesa atunci cand imi prindeam cu un ac de siguranta o bucata de satin in jurul taliei. Vedeam ce mai e nou in dulap si visam la momentul in care voi fi destul de mare sa imbrac hainele mamei.
Iata-ma azi. Nu sunt prea diferita fizic fata de mama acum 15-18 ani. Tocmai mi s-a pus pata sa scotocesc in dulapul mamei. Cred ca vechile obiceiuri dispar greu. Caut acel ceva din copilarie. Si de data asta nu e numai un sentiment pe care il caut. Cand eram mica aveam un material superb de arlechin. Fireste…Visul meu era atunci sa il fac salopeta. Partea proasta e ca , indiferent cat as fi fost de mica, materialul n-ar fi fost suficient pentru o salopeta. Cel putin asa imi spunea bunica, ghidul meu spiritual cand venea vorba de “vreau hainuta aia”. De cateva zile ma obsedeaza un lucru. Daca pantaloni lungi nu vor iesi, o sa fac salopeta cu pantaloni scurti. Dar vreau materialul. Acum!!! Doar n-o sa o astept pe mama sa aiba timp sa scotoceasca in dulap… >:) Il caut singura. Si daca il gasesc pana postez acest articol, va voi povesti si ce planuri am cu el.
Si iata ca l-am gasit! Intr-un final… Brublema este tiparul. Pt ca pantalonii sunt mai complicat de facut.
Ce a iesit, cititi in articolul urmator…
Acest articol ar fi trebuit sa apara sambata trecuta, dar, pentru ca m-am apucat sa fac pantalonii si pentru ca a 2-a zi am plecat la mare, am uitat sa ii dau “publish”.
